sense of love, ba!

Cu riscu de a deveni femeie in urma acestui post, vreau totusi sa lansez anumite perspective de abordare a vietii de cuplu, iar chestia de baza care o auzi tot timpul este ” Cum iti dai seama ca e adevarat” sau daca e sa o luam pe stil Hollywood-ian ” How do you know she/he’s the one…” Ai bine coae, nu ai cum…. numa in filme se intampla asa, sa aiba aia raspunsu corect si pe loc. In viata reala nu e asa. Uite cum vad eu lucrurile: viata de cuplu nu are cum sa fie roz 24/7, si cu cat incepi mai repede sa constiezi lucrul asta cu atat o sa-ti fie mai bine. Dupa ce incepi sa accepti si partea gri (care defapt nu e gri, dar tio vopsesti tu de plictiseala, ca asa e in 2) inseamna ca incepi sa fi cu un pas in fata celorlalti, mai precis, poti sa nu iti mai pierzi timpul si nervii cu problemele aberante cu care se confrunta orice relatie la inceput si poti sa incepi sa cunosti omul de langa tine (chestia asta se aplica numai daca se lucreaza stereo) . Aici incepe partea a 2-a de greutati, deoarece odata ce incepi sa-l cunosti fara perdea apar alte probleme, peste care v-a trebui din nou sa treci daca vrei sa mergi mai departe… da oricum nu asta era ideea. De sublineat era faptul ca nu are sens sa cauti relatia fara probleme, pentru ca nu exista, sau persoana fara probleme… cred ca am mai zis asta intr-un post mai vechi. Ideea se situaeaza la nivelul la care esti sau nu capabil sa accepti si sa muncesti la contopirea defectelor si de o parte si de alta.

Da oricum nu asta vroiam sa spun acum… voiam sa va incurajez sa va imaginati la 55 de ani alaturi de aceeasi persoana si sa vedeti daca va mai da fiori parfumul tenului ei pe malul marii la 6 dimineata sau daca o sa va mai trezeasca un zambet prostesc umarul ei care iese de sub bluzia cu guler larga dimineata la cafea….  sau cand va impacati, daca credeti ca o sa mai simtiti dorinta aia animala de a face sex pe bancheta din spate fara sa va  mai ganditi unde sunteti si cine va vede. Si cel mai important sa constientizati ca la varsta aia nu veti mai fi asa de dezinvolti, fapt care presupune ca v-a fi nevoie de mai multa hotarare sa va afisati sentimentele. Eu asa vad lucrurile, adica daca va vedeti in stare sa treceti peste toate porcariile pa care le asterne viata in fata voastra pana la varsta aia si inca o sa puteti sa il vedeti pe cel de langa voi cu ochii cu care il vedeati cand l-ati cunoscut… mare lucru fratica…. eu nu pot decat sa sper si sa am puterea si sa aiba si ea puterea sa facem asa. Si sincer daca nu as avea convingerile astea nu as merge mai departe. Si cel mai important (nu ca nu as mai fi zis de alte chestii ca sunt cele mai importante) zic eu, este sa fiti in stare sa lasati totul deoparte cand vreti sa fiti numai 2 (doi) macar from time to time. Pula mea ca aberez deja Da! asta fac eu in delegatii :)

Eu stiu ca sunt un iodealist, si deobicei cei din speta noastra cam au de pierdut in multe domenii, dar nu si in viata personala daca au pe cineva cu care sa imparta convingerile.

Pana mea de tramvai care trece pe langa hotel ca nu stiu cum o sa dorm la noapte…

Si acuma ca am zis ce am avut de zis ma pun inapoi la film. Nu uitati partea cu parfumul ca e partea mea preferata, pentru ca e unul din simturi pe care poti sa le ai si cand esti departe de sursa parfumului

PEACE mtf-ers!

diferenta e in detalii…

Nu stiu cati dintre voi constientizeaza diferenta dintre “cautarea de socializare” si “cersitul de prietenie” Din experienta mea am vazut ca multi nu stiu diferenta, dar sincer nici nu cred ca ii intereseaza, drept urmare nu ma obosesc sa le dau atentie deoarece un om care nu constientizeaza o stare proprie inseamna ca ori nu poate ori… nu poate. Partea interesanta zic eu este faptul ca problema aceasta, ca si ulte altele, trebuie tratata din oglinda, adica din punctul celuilalt de vedere. Nu poti sa iti dai seama cat de multa presiune exerciti asupra unui individ decat daca te pui in locului lui, pentru ca fiecare individ are alte limite. Si aici e partea cu surprize, pentru ca punandu-te in Hslapii altui individ, nu poti sa nu te lasi influentat de propria fire, oricat de mult ai incerca sa te transpui obiectiv. Si aici apare problema la mine, zic eu. Eu fiind o persoana putin modesta tind sa subapriecez limitele persoanei prin ochii careia incerc sa vad situatia, fapt care ma face sa renunt putin prea repede din frica de a nu “deranja”, care oricum e mult spus ca pana la urma, pula mea, nu-ti place nu raspunzi la tel de 2-3 ori si ma prind… da totusi eu tind sa renunt de cele mai multe ori cand nu primesc raspuns nici prima oara, care poate, foarte bine, si chiar este, de cele mai multe ori o intamplare ca individul sa nu fie disponibil din diferite motive. Binenteles ca aici intervine si propriul interes, bun simt si alte alea de a da un semn discret ca sa te faca sa intelegi ca nu e disponibil din motive obiective.

Na, ca sa vezi cu ce imi frec eu neuronii ) Da oricum continui sa imi spun ca nu e rau sa fac asta, doar ca de cele mai multe ori tot trebuie sa imi reamintesc limitele pana la care e normal sa fac asta, ca sa nu ajung o femeie fara suparare

Pana la urma eu gandesc asa, zic eu, din pricina faptului ca sunt relativ dependent de socializare, iar fiind constient de asta am prea multa grija sa nu stau pe capul oamenilor. Da pana la urma c’est la vie, mergem mai departe cum putem si cu cei ce vor sa ne ramana alaturi.

Asta s fost din ciclul “lonelynes is a motherfucker” )

PEACE – make love, sex, orice da nu razboi ca numa spala astai bani

mamaaaaa

Acuma am vazut ca de pe 4 decembrie nu am mai postat nimic…. nu ca nu as fi avut ceva de spus da de fiecare data cand imi venea ceva de zis am stat si m-am gandit, oare chiar are sens sa impartasesc totul cu voi? DA!  oricat de evident ar fi rolul blogului eu il pus sub semnul intrebarii. Imi place sa scriu aici doar ca la un moment dat am impresia ca chestia asta se contrazice cu principiile mele la un anumit nivel, doar ca inca nu am clarificat situatia… si nici nu cred ca o sa o clarific ca e cam greu.

Am impresia ca oricum nu pasa nimanui de ce cred eu asa ca de ce sa mai scriu? Asa numai pentru amuzamentul vorstru? nici macar, pentru ca nu vorbesc despre chestii amuzante. vorbesc despre tampenii…

Asa ca pana la urma concluzia e ca cei ce scriu pe bloguri o fac doar pentru ei si asa e corect si normal, doar nu scrii pentru altii…

Pana mea, nu mai am chef, am baut deja 2 beri … negre…

evolution – short

Imi aduc aminte acum ce fascinat am fost de primul PC pe care l-a cumparat tata cu bani de la Caritas Si acuma imi aduc aminte ce chestie grozava mi se parea faptul ca poti sa setezi cat de des sa se repete o litera daca ti tasta apasata si timpul intre prima litera scrisa si restul sirului… in ziua de azi nimeni nu cred ca stie ca se paote seta asa ceva la calclatorul vostru… acuma alte chestii ne fura ochii… parca vad acuma setarea aia veche cum sta acolo ascunsa intr-un meniu si asteapta sa dea cineva click pe ea, chiar si din greseala )

culoriile tinereti, nu ca am fi batrani…

Nu stiu despre voi dar sper ca ati avut si voi parte de ceea ce am sa va povestesc, ca altfel, parerea mea, ati pierdut multe chestii misto. Cine isi mai aduce aminte de criteriile dupa care ne gaseam iubite cand eram mai mici? Eu tocmai mi-am adus minte de cateva criterii de ale mele.

Unul din ele era sa avem multe chestii in comun. Simteam nevoia aia sa simt ca sunt multe chestii care ma leaga de persoana pe care o plac, probabil ca sa ma simt mai familiar cu ea si sa o pot aborda mai usor si mai natural. Cel mai tare era atunci cand aflam de la totfelul de surse chestii care ii placeau si realizam ca are aceleasi gusturi ca si mine. Mamaaa ce sarbatoare era, le spuneam prietenilor ”Ai auzit ba, si ei ii place culoarea verde, clar suntem facuti sa fim impreuna” Evident mai tarziu am aflat ca culoare, scuzati cacofonia maro, nu are nici o treaba cu unirea a doua persoane.

O alta chestia dupa care ma ghidam, si care evident am aflat ca nu se pune, era sa fur privirile fetelor. Tare de tot imi placea sa fac chestia asta, pentru ca in mintea mea aveam impresia ca la un moment dat o sa se intample ca in filme si fata o sa vina la mine sa ma intrebe cum ma cheama si pana la urma o sa se dea prinsa :)) Vezi de treaba, ulterior, cu trecerea anilor am ajuns tot mai mult sa cred ca tot ce le trecea fetelor alora prin cap cand ma uitam asa cu coada ochiului la ele era “Da ce dracu se uita si obsedatu asta si se crede interesant….?” N-aveti de cat sa va suparati dar experienta mia spus ca de foarte multe ori am supraestimat femeia… Nu am ce sa va fac, eu am incercat sa le dau credit, in pofida prietenilor mei care ma indemnau doar la consumarea actului sexual. Asa ca in cele mai multe cazuri ajungeam sa le dau dreptate lor si sa-mi para rau ca imi consumasem energia si farmecul meu sarmant in van )

Oare are rost sa deschid subiectul ”sticluta”? Nu cred pentru ca  sunt convins ca aici toata lumea are multe de spus si multe amintiri va vin in minte. Ce nu am reusit niciodata sa aflu la jocul asta e ce era in mintea fetelor care il jucau, ca noi baietii stiu la ce ne gandeam, dar oare ce gandeau femeile… sau oare si aici le-am supraestimat? glumesc…. putin….

Ce mia palcut foarte mult si ma bucur ca am avut parte, e perioada aia de tranzitie de la momentul la care te “indragosteai” de fiecare colega de banca si salivai in timpul orelor de mate, trimiteam biletele imbecile, la momentul la care am ajuns sa inteleg de ce fetelor le placeau baietii mai mari si am ajuns sa ma comport ca atare. Sper sa apreciati eleganta cu care am descris starea a doua…

Acuma cand stau si ma gandesc cat am “suferit” atunci dupa nush care fata, ma bucur ca ma facut sa sufar… ca altfel nu invatam nimic din perioada aceea.

E fain sa vad acuma, ca relatia nu are nici o treaba daca va plac aceleasi culori sau nu, sau daca mancati aceeasi mancare sau nu. Chestiile astea eu le vad doar ca pe o auto amagire pe care noi avem tendinta sa o cautam pentru a ne face sa ne simtim mai siguri pe relatiile noastre, cand defapt ele nu au nici o treaba cu relatia in sine. Putine lucruri trebuiesau e indicat sa le avem in comun, dar in grupa lor nu intra de nici un fel chestii de genul asta. Intradevar e mai usor sa faci cumparaturi daca avem aceleasi gusturi culinare… dar nu prea vad cum e relevant aspectul asta intr-o relatie :) Relatiile nu sunt facut sa fie usoare, de aceea nu are sens sa cautam zone comune-tampon, ca pana la urma chestiile cu adevarate importante tot se vor infrunta fata in fata, opinii, principii… poate nici astea nu le vom avea in comun… nici asta nu conteaza foarte mult. What matters, is how you deal with them. Evident ca sunt lucruri peste care nu poti sa treci si pentru care nu merita lupta, dar alea sunt putine.

Si tot din ciclul amintiri din copilarie, mi-am adus aminte cum in clasa a7-a stateam la petrecerile alea date in sala de clasa unde veneam cu casetofonul cu leduri de acasa si profesoara statea cu noi , cum puneam tot felul de piese in incercarea de a transmite un mesaj subliminal fetelor de care imi placea… binenteles ca degeaba ca alea nu prea stiau engleza… si cred ca si daca ar fi stiut tot nu li se aprindea becu )

Make love not war… and don’t forget to fuck from time to time PEACE!

1+1=2 , no bine, uneori si 3… da rar :)

Hmmm…  am de spus ceva pe un ton optimist, pentru cei ce vor sa il ia ca fiind optimist, prentu restu nu ma exprim. E vorba de viata de cuplu. Mai greu decat sa traiesti o viata in doi, este sa faci ca starea asta sa se imbine cu mediul inconjurator. Nu? Ca Uite la Adam si Eva, ce bine le era… el nu avea prieteni care sa-l faca carpa si sa il certe ca sta prea mult cu Eva. Iar Eva nu avea prietene care sa o incurajeze si sa-i spuna ca Adam asta nu e bun de nimic, nu munceste, nu spala in casa si nici nu o lasa sa manance merele alea… Ce bine le era lor. Normal ca pana la urma unu din ei o  trebuit sa calce stramb, da no, pana si ei erau imprevizibili, si probabil ca s-o saturat de monotonia aia a lor si au simtit nevoie de o schimbare.

Da, monotonia e unul dintre cei mai mari dusmani ai unei relatii, asta si chelneritele cu tzatze mari… da sa vorbim de prima chestie ca sa nu am maine discutii de genu; “da le ce te-ai referit cu chestia asta?’”Nu? Ca parca va vad pe fiecare dintre voi, cu privirea aia suspecta, cum stati si va framantati, ca oare o vorbit serios sau chiar a fost o gluma? Ca na, e prea simplu sa fie o gluma sigur este si o farama de adevar la mijloc… ))) Da, sincer si atitudinea asta, daca nu e dusa la extreme, si asta poate fi uneori simpatica, ca doar e, intr-un fel feminin, dovada de afectiune.

Da sa revenim la monotonie. Eu sunt de parerea ca monotonie apare intr-o relatie, ca si alte probleme de genul, de altfel, numai daca unul din cei doi o cauta cu lumanarea. Asta e singura explicatia normala care vreau sa o gasesc. Ca nu as vrea sa cred ca doi insi ce se afla intr-o relatie sunt atat de imbecili incat sa nu faca nimic si sa stea linistiti pe urechea lor si sa ia relatia ca buna, si la un moment dat, de atata plictiseala de cat au stat sa inceapa sa ii caute celuilalt nod in papura si vina pentru monotonia aparuta. Nu, nu cred ca se poate intampla… (sper ca observati sarcasmul….)

Ma, adevarul e ca e foarte greu sa ti ”flacara poetica” aprinsa tot timpul… ca doar se mai ia gazul pentru lucrari de reparatii, ti se mai taie furnizarea de energie pe motive de neplata, ca asa e viata, da ideea e sa stii unde e arzatorul, sa ai la indemana chibritele si pam-pam, sa o aprinzi la loc, macar flacara de veghe pentru inceput, si tot e bine o perioada.

In special in zilele noastre e greu sa pastrezi entuziasmul zi-de-zi, ca doar sunt atatea lucruri care ar fi de facut impreuna doar ca toate costa… aici zic eu ca apare adevarata magie, cand inveti sa faci foc cu vreascuri ieftine si totusi sa faci o flacara luminoasa.. mamaaaa ce de poezie… Nu cautati sa faceti foc doar cu lemne scumpe, ca e greu si parerea mea e ca nu conteaza valoarea lemnului de foc, atata timp cat da flacara…

Mai e o chestie, cine crede ca “love is all” e cam prost… stati voi inchisi in casa 2 ani, 2 oameni si vedeti cam care din voi devine ucigasu primu. Nu merge asa mai, trebuie activitati. Stiu ca unii (aici ma refr la ambele sexe) cand li se ofera oportunitatea sa participe la o actiune infara imobilului prevazut la puntul de mai sus, incep si pun intrebari idioate de genul ”Da ce? Pentru ce vrei sa iesim? Te plictisesti daca stam numai noi doi?” Dahhh! Normal ca uneori se mai plictiseste omul, e natural. Nu inseamna ca daca esti indragostit , toate instinctele naturale dispar. Raman toate, si in ciuda a ceea ce credeti, pana si cel ce intreaba le are, doar ca le neaga. Pana si el se mai uita la o persoana de sex opus in statia de autobuz , pana si lui ii mai vine chefu sa faca lucruri de unul singur, asa numa de dragul de a le face si asmd.

Totul consta in constientizarea reala a personalitatilor pururea existe si individualiste a celor ce alcatuiesc cuplu. Daca puteti face asta, zic eu ca sunteti pe drumul cel bun. Ala plin de gropi da cu luminita la capat de tunel. Cine prefera sa evite acest aspect, probabil ca va avea parte de un drum lin si plin de souvenir-shop-uri, si de inca unul, si de inca unul… and so on….

Nimeni nu spune ce cale sa alegi, dar in final stick to it! no mater wich one is it. si dupa caz: love one-another, sau love yourself! PEACE!

P.S.: a, si daca stiti vreun pont de-un 3-some, buzz me, ca se aproprie craciunul si poate o sa sa-mi aduca mosu’ ) just kiding… sau nu? )

sec

No, cu ce sa incep? Incep sa va spun ca imi este rusine ca, ca admirator al muzicii de calitate, nu am asistat si habar nu am cum ii cheama pe membrii trupei Semnal M. Sincer imi este rusine ca sunt Clujeni si am dansat pe Balul lor la Apahida de nenumarate ori, da habar nu am cum ii cheama. Adevarul e ca nici nu prea conteaza atata timp cat ii recunosti ca valori ai muzicii romanesti., sau cel putin cu chestia asta ma mint eu…

In seara asta am asistat la un recital de caritate la care au participat niste prieteni Trupa de Acoperire, Semnal M, Nightlooser si Emeric Imre. Tot ce pot sa spun e ca a fost genial. Ma bucur ca am avut placerea sa ii vad pe Semnal M (adica ce a mai ramas din ei din pacate) si pe Nightloosers live, cum ar veni. Desi nu putem sa punem problema asa, pentru ca ei, ardeleni fiind, nu sunt si nici nu sunt curiosi sa fie vazuti ca niste vedete carora sa li se atribuie termeni gen “LIVE”. Chestia cu vedeta merge la Bucuresti, acolo unde totul se vinde pe banda rulanta…. acuma stim cu totii ca nu poti ajunge vedeta fara sa faci rabat de la calitate…. da no, lasam povestea asta pe alta data.

In primul rand m-am confruntat cu banala dilema a daruirii… fiind un concert de caritate a trebuit sa donam niste bani pentru al ajuta pe un prieten al solitilor precizati mai sus. Acuma no, e nasol momentul ca nu stii niciodata cat trebuie sa dai, ca nu e ca la nunta ca stii cat trebuie sa pui de familie si gata…. in cazul asta totl se rezuma cam la cat de mult valoreaza pentru tine povestea omului pe care vrei sa-l ajuti cu contributia ta… oricum e un moment, pe cat de dilematic, pe atat de satisfacator. Si am stat sa ma gandesc, oare daca D-ne fereste as avea nevoie de ajutor, cati oameni imi vor fi alaturi? Nu stiu si sincer nici nu maintereseaza nuamrul lor, atata timp cat stiu ca totusi vor fi amcar o mana de oameni. Si aici apare revelatia: din pacate in astfel de situatii se cam vede valoarea omului… eu sunt convins ca majoritatea celor prezenti si care au donat nu il cunosteau pe Sasha si nu stiau nimic despre el, dar pentru ca ne-am bazat incredere in cei pe care ii stim ca oameni de valoare, cei de la Semnal M si ceilalti, ne-am lasat atinsi sa-l ajutam pe acest Sasha. Asta inseamna ca el si-a facut simtita prezenta in viata lor, si implict acum si in a noastra. Dupa mine asta inseamna mult. Pentru ca in fond nu conteaza, ca artist vorbesc acum, cate discuri ai vandut ci pe cati oameni i-ai “atins ” cu prezenta ta.

sec… continui sa indemn atentia la valorile adevarate ale omenirii….

 

sound of music

Nu aiurea o scris Richard Rodgers The sound of music. Adica nu stiu exact care e faza cu musicalul acela, dar faptul ca o intitulat filmu asa, denota faptul ca muzica are ceva special. E ceva anume la ea care ne atinge (nu ca un pedofil) cand o ascultam. Pentru fiecare dintre noi muzica are cate un efect. Pe unii ii ajuta sa se concentreze, pe altii ii ajuta sa socializeze, unii o folosim cand suntem tristi ca sa ne convingem ca chiar si artistul a trecut prin ce trecem noi… mdap… altii o folosim ca sa facem declaratii siropoase pe care nu suntem in stare sa le rostim cu voce tare persoanelor dragi, altii o asculta ca hobby pentru ca pur si simplu ii incanta asculatul muzicii de calitate. Altii (sper printre cititorii mei sa nu fie genu asta) o asculta si o canta ca sa arate la dusmani ca are avere si masini. Altii, se folosesc de ea ca sa faca bani de pe fetite de 14 ani derutate, da na, sa zicem, ca doar trebuie sa aiba si ele niste idoli fara camasa si cu patretele pe abdomen. Cine a vazut filmul lui Mell Brooks History of the world a vazut ca muzica a aparut inca din evul mediu

Probabil candva, acuma mii de ani, cineva a observat ca daca faci galagie in timp ce un om vorbeste, vorbele sunt ascultate mai atent de publicul prezent. Si asa a aprut rap-ul

Aduceti-va aminte la petrecerile de cand erati mici (nu am folosit cuvantul chef pentru ca nu era alcool pe vremea aia) si va palcea de cineva si stateati intr-un colt si asteptati piesa potrivita care reflecta sentimentele voastre fata de o persoana, sa o chemati la dans sau sa asteptati sa fiti chemata la dans… ce frumasa era imaginea. NU?! Dupa mine era frumos chiar si cand aparea altul si o chema la dans pe “piesa mea” ca ma impacam cu gandul ca nu a fost sa fie ) da asta e alta poveste.

Pentru mine muzica mai are o utilitate. Pentru cei dintre voi care ma cunosc intotdeauna mia placut sa fac petreceri si sa pun muzica la acele petreceri. Faceam asta pentru ca muzica imi dadea putearea sa imprim o anumita stare auditoriului. E o senzatie care mie imi place foarte mult, sa vad ca pot sa dau mai departe buna dispozitie si sa pot sa fac doi oameni sa danseze pe un blues, sau sa pot sa ii fac pe toti sa dea din cap ca nebunii pe Metallica. E genial. Nu zic ca am avut si plangeri ca doar nu poti sa fi pe aceeasi lungime de unda cu zeci de oameni, pentru ca unii nu dormisera bine noaptea dinainte de chef, da na! Nu ii poti multumi pe toti. Oricum la capitolul asta majoritatea conteaza.

Muzica are o putere foarte mare. Din pacate unii sectanti imbecili au folosit-o ca sa produca sinucideri in masa.. ce sa zic patasti. Ca norocul ca alea sunt cazuri izolate… si mai bine e ca sunt izolate prin america pe undeva Acuma nu stiu cine e de vina daca aia cand o auzit ca ala canta acolo “taiati-va venele” si aia si le-o taiat… revin la ideea ca prost e cel ce cumpara o porcarie nu cel ce vinde.

O utilitate irosita a muzicii mi se pare mie, ca e in barurile de strep tease. Pentru ce mai pun aia muzica? Nu ar fi mai simplu ca femeile sa intre gata dezbracate si gata?

Trebuie sa cautam partea buna a muzicii. Ce frumos este cand Barry White ne canta “I wanna make love to you women”. Sau asa era Cheff din South park? oricum e buna piesa:)

Ideea e ca daca ascultam la difuzorul bun, muzica ne ajuta sa muncim, sa iubim, sa ne iubim, sa comunicam, sa dansam, sa bem Sa trecem de necazuri, si daca facem si o dedicatie pentru dusmani… inseamna ca am gresit difuzorul

socializare de-geaba

Pentru mine chestia asta a devenit o dilema. Cat am fost mic si prost am crezut cu tarie ca genul asta de socializare e inmutila si enervanta. Pe vremea aia nici nu o intelegeam, nu o acceptam si nici nu o practicam. Dar cum vremea trece si te musca de cur in fiecare zi mai inveti cate ceva… de exemplu: se aproprie nunta, da? si apare intrebarea, pe cine chemam? Daca ar fi dupa mine ar fi o nunta cu vreo 50 de oameni, oamenii cu care chiar as vrea sa impart acest moment, dar cum nu pot face chiar numa cum vreau eu, trebuie sa incep sa caut niste compromisuri acceptabile. Ca in fund si la urma urmei, exista anumite “obligatii”. Cuvantul asta ma termina psihic! Cum adica obligatii? Cum sa chem pe cineva la nunta doar din obligatie? Eu nu am nici o obligatie!

Ei bine aici apar compromisurile. Din cauza faptului ca nu putem trai chiar singuri si numai cu cine ne place noua, trebuie sa ascultam de “obligatiile” celor apropriati, in acest caz parintii. Asa ca uite cum se mosteneste o obligatie, de la parinte la copil. Asa ca, contrar credintei noastre, nunta nu e numai pentru miri…. e si pentru parinti, ca na, ei cica ne-au facut…

Da oricum asta cu nunta a fost doar un exemplu, ideea mea se lega de faptul ca tot timpul obligatiile fata de cei din jur ne pun fata in fata cu tot felu de decizii. In cazul de fata decizii de a socializa cu oameni care pur si simplu nu se integreza in profilul prietenilor tai de facebook ) am glumit cu facebook, pur si simplu nu se integreaza in tiparul oamenilor cu care umbli.

Aici apare adevarat problema, pentru ca pana pe la 18 ani, poti foarte simplu (daca ai principii a varsta aia) sa ii dai cu RAID pe cei de care nu ai chef, ca oricum ramai cu prietenii care conteaza, iar in rest nu prea mai ai obligatii. DAR, dupa ce incepi sa te dezlipesti de suportul casei natale si incepi sa iti creezi propriul cerc de interese si de sprijin social trebuie sa incepi sa fii atent la ce esti dispus sa inchizi ochii referitor la personalitatea celor din jur. eu cel putin in prima faza am fost foarte derutat, pentru ca ii tratam pe toti, ca erau colegi, profesori, colaboratori, clienti, etc la fel, adica ii consideram prieteni si ma suparam foarte tare cand acestia nu isi respectau partea lor de prietenie. Iar dupa ceva vreme de trairi de genul asta am icneput sa aplic filtre si sa aplic tratamente diferite fiecaruia. Acuma nu stiu, probabil ca pentru unii din voi chestia asta ati invatat sa o faceti de acasa… eu unul am fost invatat sa consider oamenii egali. CORECT si NU. Problema a fost ca nu mi-a fost explicat mai bine ce inseamna EGALI da nu-i bai ca pana la urma am inceput sa invat pe propria piele si desi am luat-o in brate de multe ori, nu imi pare rau, ca doar orice sut in fund e un pas in fata, nu?!

Mai este un aspect care eu il consider ceva mai grav decat cel descris mai sus. Adica na, am inteles ca trebuie sa socializam si cu oameni cu care nu trebuie sa devenim prieteni pentru ca asa se cere ca sa ne putem descurca in societate. Si aici apare problema: cat de tare vrem sa le fim pe plac? cat de mult vrem sa le aratam ca nu ne pasa de ei? Pentru ca trebuie sa avem grija deoarece multi vor sa ne arate mai mult decat vor sa ne ofere doar pentru a se folosi de noi. Dar pana si asta este OK, atata timp cat noi suntem constienti de asta si suntem dispusi sa facem acelasi lucru. Da no, eu sunt de parere ca cine s-a jucat dea Hotii si Politistii cand a fost mic va stii sa citeasca intentiile oamenilor )

Oricat de urat ar suna, asa merge societea, toata lumea se foloseste de toata lumea pe baza acestor socializar de-geaba. Asta e firea nostra1 secretul ramane in puterea noastra de a ne pastra integritatea, princiipile si de a fi in stare sa mai si renuntam din cand in cand la unele idei ca sa nu ne patam. Chiar daca lasati un iepure sa scape pentru a va pastra omenia, nu inseamna ca totul s-a sfarsit. O sa mai apara sanse care garantat se vor dovedi mai bune si care nu vor cere sacrificii.

Eu cand ratez o ocazie de a-mi indeplinii o dorinta si simt ca ma apuca panica, stau si ma gandesc la cat e de mare lumea in care traim… luati de exemplu numarul de oameni din zona voastra geografica (asta ca sa fim cat mai plauzibili) si pentru cei ce stiu putina matematica, aplicati niste combinatii si vedeti ce rezultate primiti. Nu va pierdeti speranta. Nici o problema nu are DOAR o singura rezolvare. Mergand cu asta in minte veti vedea ca o sa aveti mai multa tarie cand veti fi pusi in fata unor hotarari.

Am scris destul? Mai am da mai las si pe alta data… astept comenturi daca vreti ca pe subiectul asta e loc de dezbatere, de preferinta la o BERE? Stiu ca e greu pentru ca trebuie sa va mobilizati curu din fotoliul vostru comod, sa lasati laptopul acasa, dar eu zic ca merita PEACE!

true color

Intamplarea a facut ca astazi sa fiu nevoit sa fac un drum mai lung impreuna cu sora si mama mea… ceea ce va recomand si voua, celor care va vedeti cam rar apropriatii, mai aranjati din cand in cand o ïntamplare”de genu asta si mai petreceti timp si cu ei. O sa ramaneti surprinsi ca cei ce teoretic ati crede ca va cunosc foarte bine, ca doar na, va sunt rude apropriate, si asa ar trebui sa fie, nu va prea cunosc. Asta pentru ca timpul trece iar oamenii se schimba ca indivizi, iar in intalnirile de zi cu zi nu este timp sa mai schimbati vorbe mai de suflet, pentru ca totul se cam rezuma la “esti bine? ai platit factura? etc”  eu zic ca este chiar imperativ sa “aranjati” astfel de intalniri in care sa va petreceti putin mai mult timp impreuna, deoarece sarbatorile legale nu sunt de ajuns. Trebuie sa va faceti cunoscute ideile, pentru ca ei nu au de unde sa stie ce se petrece cu voi, iar cu trecerea timpului raman tot felul de semne de intrebare la care rtebuie aduse raspunsuri. Nu lasati acele semne de intrebare sa persiste, nu fata de familie. Teoretic nu ar trebui sa le lasati fata de nimeni, dar in special fata de familie.

Viata e foarte simpla, sau teoretic asa ar trebui sa fie doar ca noi avem talentul de a o complica, luand uneori niste decizii, care desi stim ca nu sunt cele mai bune, ne amagim cu gandul ca totul se va rezolva cu trecerea timpului. Intr-o anumita masura asa este, dar conform unei zicale care spune ca “minciuna are picioare scurte” imi permit sa generalizez si sa afirm ca orice lucru “inflorit” si afirmat, pana la urma o sa va muste du cur. E ca si cu legumele si fructele din ziua de azi, sunt frumoase dar pana la urma te saturi de ele pentru ca nu au gust, asa ca incepi si cauti pe la tarani in piata pe cele autentice cultivate in graadina si care nu sunt modificate genetic. 

Eu asa vad problema asta in ceea ce ne priveste si pe noi in relatiile noastre, nu incercati sa oferiti un mar mare si perfect din punct de vedere fizic, pentru ca in cele din urma cumparatorul se va satura de acel gust insipid din gura si va alege tot marul ala mic, cu gaura de vierme dar gustos.

Intr-adevar e mult mai greu sa vinzi un mar natural, mic, care nu luceste foarte grozav si sa-l convigi pe om ca dupa ce o sa dea banii si o sa muste din el nu o sa-i para rau. Pe de alta parte  puteti sa ziceti: ca prost e ala care cumpara nu cel care vinde. Tocmai de aia mai intai trebuie sa inveti sa cumperi ca sa te pui in locul cumparatorului, sa vezi ce ar simti el dupa ce “da banul” si dupa aia sa te apuci sa vinzi. Binenteles ca asta se aplica numai la acei indivizi carora le pasa de parerea “cumparatorului”. Cei care nu sunt curiosi de acest aspect sunt niste vanzatori ambulanti care dispar foarte repede de pe “piata” la fel ca si cumparatori acestor produse “false”.

Asa ca puneti puti-va putin mintea la contributie inainte de a actiona, nu va lasati fraieriti si nu va amagiti cand fraieriti pe cineva cu un mar lucios. Satisfactia, desi mare, NU va dura mult. Alegeti valoarea, dar nu cea materiala.

Eu stiu ca tuturor vi se pare normal ceea ce spun, dar faceti ca si mine, ganditi-va putin in retrospectiva si vedeti daca nu va numarati printre acesti cumparatori/vanzatori, si sa-mi spune-ti mie CUCU daca nu e asa.  Va rog sa nu va enervati pe metafora asta cu marul, dar asta mi s-a parut cea mai la indemana.

Si ca sa deviem putin de la MAR, va mai recomand o chestie, tot in acelasi ton, incercati sa nu va rupeti de realitate si de cei din jur. Ascultati mai atent ce au de zis, umblati mai des pe jos prin oras sa vedeti ca lumea e mai mult decat stiti voi, mai mergeti la un concert de debutanti sa vedeti cum se chinuie unii sa se afirme, AAAA!!! si mai dati dracului televizorul ala, mai faceti cate o pauza de munca si mergeti in padure, miscati-va din fotoliu si stati de vorba cu oameni reali care au ceva de zis, nu tot pe messenger si facebook. Sunt bune si astea, dar orice lucru in excess dauneaza. Cautati echilibrul vostru raportat la ce este in jur, nu la lumea creeata de voi.

Nu mergeti dupa comoda vorba “nu lasa pe maine ce poti face azi, lasa pe poimaine ca poate nu mai trebuie facut”. Asta era fain in studentie, poate. Am ajuns intr-o societate unde din cauza ca majoritatea gandesc asa, nimeni nu mai face nimic, iar smecherii profita si copiii cresc tampindu-se vazand cu ochii.  Cautati-va coaiele si faceti voi ceva de valoare, si tin sa ma repet, nu material.

Gata, am baut un pahar de vin dupa 1000 km si am aberat destul. PEACE!

A! si nu uitati: beti minim 2 litrii de lichide pe zi si nu consumati excesim zahar, sare si grasimi ) de lichide nu se specifica cantitatea maxima si mai ales felul lor….