M-am Saturat

Pentru cei care inca nu stiu, acum cateva luni am inceput o miscare cu ajutorul site-ului de socializare facebook, numita M-am saturat. Nu voi intra acum in detalii sa va explic despre ce vorba, pe de o parte pentru ca numele spune multe si pe de alta parte pentru ca e mai bine sa intrati voi pe www.facebook.com/mamsaturat si sa vedeti.

In urma cu cateva zile, la petrecerea de craciun un amic de al meu mi-a atras atentia, ca desi ideea nu e rea, ea nu e conturata. Sincer am tot stat sa ma gandesc la chestia asta din acel moment, pentru ca atunci nu am avut un raspuns ‘fulger’, dar acum cred ca mi-am gasit raspunsul.

Principiul de baza este ca asa cum nici unul dintre noi nu a stiu de mic ce vrea sa se faca cand o sa fie mare, dar avea cateva idei conturate de lucrurile care ii palceau in ceea ce il privea viata viitoare la care visa, asa este si ideea asta a noastra. Nu stim exact, inca unde o sa ajunga, dar stim ca se bazeaza pe niste principii de bun simt si etice. Exact asa cum am vrea noi sa mearga tara asta. Asa cum ar trebui ea sa fie condusa. Noi incercam sa ii aducem la un loc pe toti cei care cred ca lucrurile se pot rezolva cu capul, nu cu pumnul, cu bun simt si nu cu marlanie.

Sa va intreb eu ceva: credeti ca daca strigati in strada ‘Jos Basescu’ , o sa vina altul mai bun? Sau daca strigam ‘Jos Guvernul’ o sa vina altul mai bun? Sau credeti ca daca anulam contract de la Rosia Montana o sa scapam de genul asta de porcarii bazate pe interes? Parerea mea este ca nu. O tara care se afla in starea in care e a noastra nu o schimbi inlocuind un om sau o mana de oameni de la conducere; o schimbi modificand gandirea celor ce conteaza, adica NOI, alegatorii. Si nu o poti schimba de azi pe maine pentru ca daca ii dai jos pe astia acuma, nu ai ce sa pui in schimb, deoarece am stat ultimii 20 de ani si ne-am uitat cum ne-am distrus generatiile ce ar fi trebuit sa ne conduca acum.

Tara asta are nevoie de o perioada de recuperare grea ca dupa un accident foarte grav in urma caruia ai ramas paralizat si trebuie sa faci gimnastica medicala, iar noi toti trebuie sa fim terapeuti. Am fost destul de plastic?

Tara asta trebuie (re)cladita de la ZERO precum o familie, precum un regat si eu zic ca ar cam fi cazul sa ne cunoastem mai bine intre noi , cei carora le pasa, ca timpul trece si problema devine tot mai jenanta.

Branza buna….

Toata viata mi-am auzit faza asta: branza buna in burduf de caine… Initial am crezut ca e o gluma de adulti, mai tarziu am priceput despre ce era vorba. Ok, dar acum ca a trecut atata vreme, oare cum pot face sa fie : branza buna, si atat.? In caz ca cinev are raspunsul ile rog sa il impartaseasca si cu mine….

Draft…

I have always wanted to put my finger on the difference between pessimism and negativism, because people often use the terms wrong when pointing to someone. To make this writing easy for me we are gonna use the terms “N type” when referring to negativism and “P type” when referring to the pessimism type.

The biggest confusion that people make is taking a worried man for a P type guy. Well this is how I see it: pessimism reflects the view upon a human being entire life, and can hardly be change; on the other side negativism reflects a persons view upon the period of life in wich that person is, present and the near past and future. But the main difference between this two states of mind is that, when having a clear mind the N type still can see the light at the end of the tunnel, meanwhile the P type will never see that light.

P type, in my opinion it also has a genetic heritage, while the N type can be caused by a over thinking and over analysing person.

Infuzie obligatorie

Normal ca in momentul in care am pus capul pe perne mi-am dat seama de un lucru: atat e de infectata, indoctrinata si de idioata lumea in care traim, incat, daca nu suntem atenti o luam pe urmele ei. A devenit un full time job activitatea de a te feri sa devi tampit. Atatea exemple proastea sunt ridicate pe culmi in fata noastra, incat uneori ai tendinta sa pici in capcana si sa le iei de bune.
In ziua de azi trebuie sa depui efort, sa gasesti ceva bun, pentru ca in ultima vreme tot ce e bun a devenit si rar. Vorba celor de la Parazitii ” tot ce e bun tre’ sa dispara din aceasta tara ” . Chestia asta se aplica de la mancare la educatie, la filme, emisiune, divertisment, etc. De exemplu, daca vrei o rosie buna, trebuie sa intrebi prin vecini pe unde gasesti, ca ei sa te indrume la o cunostiinta care aduce o data pe saptamana rosii si branza buna. Vrei divertisment? Trebuie sa te rogi sa prinzi o piesa de teatru sau un spectacol de opera reusit, pentru ca nu sunt bani ca sa le faca cum trebuie sau cat de des ar trebui. Vrei sa iti educi copilul cum trebuie si sa incerci cat de mult cu putinta sa aiba parte de o educatie moderna si de un anturaj normal? Trebuie sa scoti bani grei ca sa cumperi ce ti i se cuvine si sa-l dai la o scoala privata, unde profesorul nu e fost secretar de partid si colegii lui de clasa nu sunt nepoti de fost securisiti parveniti ( desi de asta din urma, sincer nu cred ca inca putem scapa, mai trebuie. Moara cateva generatii )
Despre mass-media nici nu are sens sa discut. Mai nou toata lumea are televizor, problema e ca daca vrei sa urmaresti un film/emisiune, orice, care sa nu te indobitoceasca, trebuie sa ” vanezi” noaptea tarziu, pentru ca atunci se difuzeaza chestiile ” slabute” care nu aduc audienta dorita ca si stirile de la ora 17. Cel mai bun exemplu este emisiune Garantat 100% si Apropo TV , care sunt difuzate total aiurea. Or mai fi si alte emisiuni bune dar aici deja intram in partea subiectiva si nu are sens, ati prins ideea.
Cat despre spectacole si evenimente in aer liber ce sa mai zic. Au aceeasi calitate ca acu 20 de ani si din pacate si aceeasi interpreti, ca alti nu s-au mai nascut, sau daca s-au nascut au plecat pe afara. Ideea e sa fie ceva galagie unde sa se manance mici si sa se bea bere si daca se poate sa umblam pe un covor de seminte, gume de mestecat si flegme.
Fac ce fac si nu ma pot abtine sa nu ma iau de mostenirea asta imbecila care ne-a ramas de la regimul comunist. Ne-a ramas pentru ca in marea majoritate asa am fost crescuti, sa fim niste oameni lipsiti de identitate, coloana vertebrala si pupincuristi. Aici e buba. Am fost invatati sa tacem dracului din gura si sa inghitim si uite asa am ajuns sa ne indobitocim, o tara intreaga, iar astia cativa care mai avem ceva de spus suntem ori ignorati, ori distrusi.
Tot ce pot sa spun cu ceva speranta, este ca ma bucur ca macar eu traiesc intr-o zona a tarii unde prostia nu domina asa mult si poate fi pusa la punct, ca ai cu cine.
Peace!

Pe buda

Ba, toata lumea stie ca pe buda iti vin cele mai bune idei, asa cum, consider eu, ca mi-a venit si mie in cap testu asta in seara asta, in timp ce ma concentram
“Ascultati la mine, orice vor incerca sa faca producatorii astia de gadgeturi, nu o sa aproprie niciodata la capitolul fiabilitate si satisfactie client, de un produs Apple, pentru ca oricat ai incerca sa faci un copil alb sau negru intre doi oameni de culori diferite, tot mulatru o sa iasa. Apple e un fel de neamt nazist care stie ca tre sa imperechezi doua chestii de aceeasi mama, daca vrei calitate pe termen lung. Imperecheri inter-rasiale oricine poate sa faca, dar nimeni nu iti garanteaza rezultatul “
Voi puteti sa trageti orice concluzie subiectiva sau rasiala sau de care vreti, eu zic ca asta e o concluzie simpla si la obiect.
E una din legile naturii care zice ca pentru rezultate exceptionale trebuie sa apelezi la solutii simple, de baza. E riscant dar rezulatul e garantat. Great problems have simple solutions. Asta a facut Apple, solutii simple care sa satisfaca nevoile utilizatorului apeland la logica umana, care e la indemana oricarui individ.
Ca idee, un exemplu, daca ai in fata un produs Apple si nu stii cum sa-l operezi, gandeste-te la care ar fi cea mai logica traiectorie pentru a avea rezultatul dorit, pe cand la produsele microsoft trebuie sa inveti logica microsoft ca sa le poti folosi produsele, total pe dos.
Astept comenturi, otherwise o sa consider ca e foarte bine ce am zis aici.

We are what we make of ourself

Azi unul din tuitaristii pe care ii “urmaresc” , @dragosmone , a pus o problema, banala, dar care mie mi-a aprins un bec si am zis ca o sa incerc sa fac un post pe baza caruia sa se poate dezbate/dezvolta, cine doreste, cine pofteste. Afirmatia lui a fost:  ”foarte multi dintre prieteni/cunoscuti au fost in clasa aia care facea toate prostiile din lume dar era cea mai buna la invatatura. de ce?”

I’m gonna try to put this as simple as I can

In prima faza trebuie sa sublineez ca la baza conceptiei mele sta ideea ca fiecare embrion din care ne-am facut, apare pe lumea asta cu un “pachet” de alegeri din care putem alege pe parcursul vietii.

Deci, cum se face ca majoritatea persoanelor cu care povestesti sustin chestia de care vorbeste @dragosmone ? Ei! In primul rand trebuie sa va atrag atentia ca aceasta observatie este facut deja intr-un moment matur al existentei voastre, moment la care deja ati luat cam majoritatea alegerilor decisive in viata voastra din acel “pachet” de care vorbeam mai devreme, deci sunteti deja “conturati” ca entitati, in mare parte.

Aici apare zicala cu “cine se aseamana se aduna” care nu a rezistat de-a lungul timpului de-a lela. E foarte valabila daca stii cum sa privesti lucrurile (aici ma refer la un unghi non-superstitios). Toti cei care sustin afirmatia facuta de @dragosmone au ales si ei cam aceleasi decizii pana in momentul asta, deci e normal sa stai la aceeasi masa cu ei in momentul de fata. Nu e nici o coincidenta, pur si simplu asa stau lucrurile pe lumea asta Incercati sa stati la masa cu niste “afaceristi” de masini si o sa vezi ca raspunsul lor la intrebarea ta o sa fie “care scoala?” sau incearca sa stai la masa cu premiantii clasei. Ei o sa iti povesteasca ce bine s-au distrat la olimpiada de matematica din clasa a 9-a si ce tare o fost cand o facut taticu o facut o donatie scolii ca sa poata lua premiul I pana la care ii mai lipseau 20 de sutimi la medie.

Deci da, din punctul tau, al meu si al celor ca noi de vedere, noi am fost in clasa aia tare, dar daca mergi sa-i intrebi ceilalti din clasa de parerea lor o sa aflii ca ei au alta parere despre perioada aceea.

Pe langa asta e si chestiune de memorie selectiva, ca doar ne amintim doar ce ne place si avem obiceiul sa mai si inflorim putin povestiile

No gata, ziceti voi daca mai vreti ceva

2010 in review

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

The Blog-Health-o-Meter™ reads This blog is doing awesome!.

Crunchy numbers

The Leaning Tower of Pisa has 296 steps to reach the top. This blog was viewed about 1,200 times in 2010. If those were steps, it would have climbed the Leaning Tower of Pisa 4 times

In 2010, there were 17 new posts, growing the total archive of this blog to 43 posts. There were 19 pictures uploaded, taking up a total of 36mb. That’s about 2 pictures per month.

The busiest day of the year was February 18th with 51 views. The most popular post that day was sense of love, ba!.

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were facebook.com, neveseven.wordpress.com, google.ro, twitter.com, and student-loan-consilidation.com.

Some visitors came searching, mostly for macbook pro 15 inch, iuliu merca, apple macbook pro 15 inch, nokia e72 preturi, and 15 inch macbook pro.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

sense of love, ba! February 2010
3 comments

2

The theory of social compensation November 2010

3

diferenta e in detalii… January 2010
8 comments

4

Industrial laptop stand June 2010

5

Win7 on MacBookAIR December 2010
1 comment

Emanciparea… sa fie oare?

Acuma ca trecem intr-un an nou si frumos….. mi-a trecut asa prin minte o concluzie: se pare ca la majoritatea, emanciparea sau poate mai bine spus maturizarea, se manifesta prin cresterea numarului de pretentii si prin cresterea nivelului de blazare. Am observat, fara sa vreau dar fiind victima colaterala a procesului, ca aceasta maturizare se reflecta la majoritatea printr-o blazare molipsitoare. Lumea, in special cei tineri de varsta noastra, devin tot mai plictisisti de aceleasi chestii… ma, sincer, intr-un fel sunt de acord pentru ca e normal sa iti doresti tot mai mult de la tine si sa vrei sa evoluezi, dar asta se aplica mai mult pe plan profesional, pe cand se pare ca acesasta dorinta se aplica si pe plan social…. Oameni buni, degeaba va dati plictisiti de cele si cei din jurul vostru si de aceeasi atmosfera, pentru ca aceste lucruri nu prea se modifica pe parcursul vietii, si sincer nici nu sunteti asa de interesanti precum va doriti sa pareti. Iar partea trista este ca ajungeti sa nu va mai bucurati de nimic si pe langa asta ma blazati si pe mine ba!!!! Asa ca faceti cum zic nu cum fac: incercati sa va bucurati de orice mic cacat, nu va mai dati obositi si maturi, ca nu sunteti chiar asa

PEACE! si La Multi Ani BA!

The theory of social compensation

I have decided to write this article due to the fact that recently a couple that we know just broke up. So this is for both of them.

What I’m trying to say through this article is that no one should panic if a social break down happens in their life because there is an equilibrium that will always keep you on the right track. Of course this doesn’t happen by magic. You must do a few things. First you must be very aware about your way of being, your actions and your reactions regarding your social surroundings, because if you are not sincere with yourself regarding these facts, you start having a deform picture of yourself, and that fuck’s it up from the start, and you will end up asking yourself what did you do wrong, because in your image everything was perfect. Another thing that you must do, is to always remember what are your goals in life and the things you look after, and never forget those things, because if you don’t do so, you will end up forgetting who you are, and again, fuck everything up, and probably end as a fucking EMO. So doing those two things I’ve been talking about with the use of  ambition and perseveration you will at least have the chance of hoping that the Theory of social compensation will work on you. I also must say that in my point of view this is not a thing that I’ve had invented, this is just a conclusion taken from my few 27 years of life, but since now it applied.

So, as a few examples for you that you can understand what the F I’m talking about.

Example number one:  When you get together with a life partner, what happens? I’ll tell you. You become feeling more satisfied with yourself due to the fact that your partner offers you the attention that equal with 3 of your friends. So then you start cutting of friend from your group the always annoyed you or the ones that your never liked so much. In conclusion, the sum of your personal satisfaction remains constant partner+friends=constant.

Example number two: the reverse of my first example is the break up with the life partner. The satisfaction of your personal life is pour so you start looking for new friend to compensate with the loss you just had. Personal+friends=constant.

For my third and final example I must and that from my point of view, there is a relations between the number of your friends and the value they have for you and the level of your social satisfaction. I know, it’s sad, but It’s the true. And also you must know that all of these are variables that will always change in a life period, probably depending on your age.

So, my third example refers to a simple fact, that starting from the day you were born and until the day you die, your social friend will always change. Their number will change, the type of people they are will change, your life partners will change, hopefully only just to a point, but as long as you don’t forget the things I’ve talked about at the beginning of this article, there will always be enough friend around you so that you will feel ok.

Peace out!

P.S. : Oana, I know you thing I’m a pessimistic person because I worry allot, but as you can see I have an optimistic perspective

Lady Ga R Ga Ra…

For those who don’t know me, I’m not what you could call a fan of the contemporary music on MTV but lately I heard about a new song from Lady Gaga, called Alejandro and I was curious what is all the fuss about. So, I listen the song a few times and then I had the revelation! I found the reason why Lady Gaga has such a success.

Personally I am a fan of the 20 years fashion circle belief. I don’t think it’s called like, but the essence is that every fashionable thing, like music, clothes, haircuts, etc, re-become fashionable after 20, or so years, and this is a proven fact.

So, let’s get back to my revelation that consist in the fact that the reason for this huge success of the song Alejandro, is… the fact that is very similar with the Ace of Base style. The energy that gives you is the same of the Ace of Base songs. Just listen carefully to the song! They used the succesful recipe that Ace of Base used 20 years ago.

I’m sorry to say this Gaga, but it’s not easy this days to make something original. Even your look it’s not that original, it’s just and upgraded style of the 80′s Madonna…. Lucky for your there will always be stupid, vulnerable girls who will buy your karaoke-album.

PEACE